Conf. dr. Dana Vasilescu: Aproape jumătate din procesul de vindecare stă în puterea pacientului

Autor: bianca.padurean din 21 martie 2013, Vizualizari: 10 305

Conf. dr. Dana Vasilescu: Aproape jumătate din procesul de vindecare stă în puterea pacientului
Doamna conferențiar doctor Dana Vasilescu, de la Spitalul de Recuperare din Cluj-Napoca, și-a dedicat viața și cariera copiilor, în calitatea sa de medic specialist ortoped pediatric. Este iubită de părinți, dar și de copii, micii ei pacienți. Aflați mai multe din interviul următor despre zbuciumul zilnic al unui chirurg recunoscut în care se află un suflet de om care se gândește tot timpul la cei din jur, cu o empatie ieșită din comun.
Cluj Today: Femeie versus bărbat în medicină. Care ar fi avantajele și dezavantajele?

Conf. dr. Dana Vasilescu: Pentru prima perioadă a vieții mele de specialist a fost o problemă, în sensul că, mai ales în chirurgia copilului și în ortopedie toată lumea se aștepta să intre un bărbat pe ușă și a intrat o femeie. Femeia are gingășia ei, are reținerea și bunul simț, în sensul că nu intri cu pantoful în pacient, ești mai discretă, dar lumea intrepretează ca nesiguranță. Lucrurile se atenuează cu timpul. Trebuie să ai răbdare, să fii consecvent, să-ți urmărești profesia, să-ți urmărești pacienții și lucrurile se așază, dar numai cu timpul. Pot să spun că e un dezavantaj, pentru prima parte a carierei de chirurg-femeie. Dar mai târziu, lumea începe să te accepte și să înțeleagă, deja te vede un om mai matur, mai cu experiență și atunci îți dă un alt credit. Dar prima fază e destuld e grea.

Cluj Today: Cu se întrepătrunde (sau nu) cariera cu familia?
Conf. dr.Dana Vasilescu: Destul de greu. Personal, am simțit o problemă în momentul în care trebuie să te și lansezi în profesie, trebuie să fii și mamă, trebuie să fii și soție și fiică și noră. Toate acestea trebuie să le împlinești într-un interval destul de scurt de timp. Câteodată într-o zi, altădată în mai mult. Trebuie să lipsești foarte mult de acasă și aici poate să fie o problemă. Eu nu am avut problema asta, în sensul că soțul meu atunci mă înțelegea, mai ales că el era plecat din localitate, era la București, eu eram aici. Eu cu copilul și cu părinții mei ne-am descurcat. Dar e greu pentru că profesia asta, de chirurgie îți cere foarte mult timp în clinică, în spital, în secție, să urmărești, să te formezi. E foarte multă muncă. Și fizică și intelectuală. E greu să colaborezi cu tot felul de oameni, cu copii de vârste diferite, pentru că eu consideră că trebuie să-ți faci din pacient un ajutor în terapie. Dacă îl faci pe pacient să înțeleagă, mai ales copiluil mai mare, că de el depinde vindecarea, lucuruile sunt mult mai bune. Psihologic trebuie s-i înțelegi pe fiecare, să cobori cu fiecare, să urci cu fiecare. Trebuie să te poți apropia de fiecare, pentru că atunci îți devine confident și câștigi foarte mult ți în terapie și în recuperare. 30-40% din recuperare ține de psihologie. Am copii care au suferit și vin râzând, copii care având o experiență proastă, indiferent ce vei face cu ei, ei tot nemulțimiți și agitați sunt. În terapia copilului trebuie să-i înțelegi pe părinți și să-i convingi pe părinți că ceea ce vrei tu să faci este spre beneficiul copilului lor, că tu colaborezi cu toată familia și cu tot mediul în care trăiește copilul, pentru binele acestuia. Atunci părinții colaboreză cu tine și ai rezultate foarte bune.

Cluj Today: Care considerați că este cea mai mare realizare a dvs. de până acum?

Conf. dr. Dana Vasilescu: Din punct de vedere profesional pot să spun că sunt bucuroasă că am deschis, am extins, am dezvoltat ortopedia pediatrică în centrul universitar Cluj. Dintr-un ghinion a ajuns o favoare. Am avut ocazia să merg în mai multe centre universitare din lume și să încerc să promovez o anumită atitudine în ortopedia pediatrică în Cluj. Consider că este un mare lucru. Un alt mare lucru este că în urma mea las pe cineva valoros. Exact ca în cazul copilului meu, mi-am dori să mă depășească și sunt convinsă că o va face și va merge pe linia asta și va rămâne în țară. Este vorba despre doctorul Dan Cosma. E un om foarte valoros, cu o educație foarte bună și care sunt convinsă că va continua într-un mod foarte fericit ortopedia pediatriatică în Cluj. Pe linie de familie, mă laud cu copilul care a făcut și el Medicina. El face legătura între imagistică și copil, în sensul că s-a axat pe imagistica la copil și îi merge foarte bine. Extraprofesional, consider că este foarte important să faci ceva și pentru cei din jur, nu numai pentru tine. Când te duci tu, să rămână ceva în urma ta pentru comunitate, pentru oameni, să-i ajuți cât poți. Așa am deschis o fundație al cărei scop este îmbunătățirea stării de sănătate a persoanei cu handicap locomotor. Așa a luat ființă Școala Specială Transilvania din Baciu, deschisă de Fundația Transilvania, pe care am condus-o și o conduc în continuare. Consider că este o mare realizare a mea. De ce? Pentru că această școală, în afară de de educație, oferă și o bază de recuperare. Ca fundație, finanțăm anumite lucruri, de exemplu terapia cu caii, hipoterapia. Noi plătim ședințele de hipoterapie la copii. Apoi, datorită unei legături foarte bune cu spitalul, orele de înot se pot face în spital. Și mai sunt și alte lucruri la care ajutăm școala, cum ar fi finanțarea, aducerea de materiale, pentru a crea condiții mai bune, am adus calculatoare, dotăm sala de conferințe cu tot ce au ei nevoie, cât putem.

Cluj Today: Cum arată viitorul imediat al doamnei conferențiar doctor Dana Vasilescu?

Conf. dr. Dana Vasilescu: Eu mă apropii de anii de pensie. Acum chiar gândeam cu mine cum să sfârșesc această carieră profesională astfel încât și încheierea să fie frumoasă și să mă bucur că ama juns la vârsta aceasta. Primul meu gând a fost la cărțile de specialitate pentru care am luptat mult să le dobândesc. Aș dori să le las unor oameni care s-ar bucura de ele. Am fost foarte suprinsă când am constata că pe nimeni nu prea mai interesează acele cărți, care au niște valori istorice, pentru că totul merge pe Internet. Sper, totuși, să găsesc oamenii care să aprecieze și să folosească niște cărți care au fost trudite ca să le am. Pe vremuri era greu să ai o carte bună. Al doiela proiect este ca după ce închei activitatea să încep ceva frumos. Aș vrea să fac un cămin pentru bătrâni sub forma de azil, care să fie tip apartament, cu supraveghere medicală. Aș dori să fac ceva elegant pentru oameni cărora copiii le-au plecat, de exemplu, în străinătate, sunt singuri, nu mai are cine să îi îngrijească, dar, au, totuși, posibilități materiale. Bineînțeles, voi continua proiectul cu școala.

Cluj Today: Ce întrebare nu v-a fost adresată niciodată?

Conf. dr. Dana Vasilescu: Foarte puțini se gândesc la zbuciumul nostru ca medici. Mulți ne cataloghează ca niște oameni deosebiți, foarte valoroși, dar poate mai puțini se gândesc la sufeltul nostru și la consumul nostru. Noi ne consumăm foarte mult. Oricine ne este pacient, până nu vedem că a sărit de partea grea, pentru noi e un zbucium, pe care nu putem arăta, pentru a nu diminua încrederea sau puterea de a-și reveni pacientul. Așa că îl păstrăm în noi.dle templates freefilm online


Categoria: Business la feminin

Ati intrat ca userul nelogat. Va rugam sa intrat in cont-ul d-voastra.
Va recomandam sa va inregistrati daca nu aveti cont.


Reclama

Reclama