Simion Mureşan a fost executat acum exact 60 de ani, în noaptea de 5 octombrie 1949, în satul Sântejude Vale, comuna Ţaga, din apropierea oraşului Gherla. Acum, familia eroului vrea să exhumeze rămăşiţele pământeşti ale acestuia şi să îl reîngroape după datina creştinească, cu atât mai mult cu cât Simion Mureşan era unul dintre fruntaşii comunităţii greco-catolice din sat.

Istoria rezistenţei anticomuniste reprezentate de Armata Albă a început în anul 1948, cu puţin timp înainte de îndepărtarea ilegală a Regelui Mihai I de la conducerea ţării. Preoţi greco-catolici, notari, învăţători, militari ori simpli ţărani au format o organizaţie de rezistenţă, numită Armata Albă. Organizaţia a fost fondată de Alexandru Suciu, Gheorghe Mureşan, Lazăr Bondor şi Ionel Manu.

Armata Albă cuprindea sute de aderenţi din satele care se întind între oraşele Gherla şi Turda, precum şi pe Valea Someşului. În documentele Securităţii, organizaţia mai era denumită „Partizanii Regelui Mihai” sau „Partizanţii Majestăţii Sale, Regele Mihai I”. Scopul declarat al organizaţiei era lupta împotriva comunismului şi readucerea pe tron a regelui alungat din ţară.

În mai 1949, prin trădare, organizaţia a fost destructurată de Securitate. Unii dintre partizanii Armatei Albe s-au retras în munţi ori în pădurile de pe Valea Someşului, unde au continuat rezistenţa armată împotriva comuniştilor, într-o epopee unică în Europa de Est. Unul dintre cele mai mari grupuri era condus de preotul greco-catolic Eusebiu Cutcan, anihilat abia spre sfârşitul anului 1950, care se lupta cu o îndârjire vrednică de preoţii care conduceau grupurile de rezistenţă ale lui Avram Iancu, din 1848-1849.

Un alt grup de partizani, format din Ioan Moldovan, Ioniţă Mihălean şi Dumitru Ţăgurean s-a adăpostit în gospodăria lui Simion Mureşan, unde au continuat lupta încă o jumătate de an. Aici, ei au fost înconjuraţi de Securitate, în 5 octombrie 1949. Ioniţă Mihălean, care era cel mai în vârstă, s-a predat, iar Ioan Moldovan a fost prins imediat. Dumitru Ţăgurean a reuşit să fugă şi a fost prins abia în anul 1952. Ioniţă Mihălean şi Ioan Moldovan au fost urcaţi într-o maşină a Securităţii, iar apoi au fost executaţi de securişti, fără judecată, la marginea pădurii Huşcior. Securiştii i-au îngropat pe loc pe cei doi eroi.

În seara de 5 octombrie 1949, Simion Mureşan a fost obligat, sub ameninţarea armelor, să îi însoţească afară din curte pe un pădurar, Ionel Pop, din satul Cesariu, şi pe un securist cu identitate necunoscută. După 50 de metri, cei doi l-au executat pe Simion Mureşan. Trupul său a fost păzit de un zelos membru PCR din sat, Ionel Bărbos, până când fiului eroului, Vasile Mureşan, a fost aduse de acasă şi pus să îl îngroape pe cel ucis. Locul mormântului este marcat cu o cruce de piatră, ridicată de Vasile Mureşan la câţiva ani de la execuţie, spre amintirea părintelui său.

„Unul din obiectivele importante ale investigaţiilor întreprinse de către instituţia noastră este şi acela de a identifica locurile unde sunt înhumate victime ale regimului comunist, mai ales acelea care, fără a fi judecate, au fost omorâte de către Securitate, de obicei prin torturi urmate de împuşcare. Victimele au fost identificate în urma cercetărilor noastre în arhivă şi pe teren, inclusiv pe baza mărturiilor orale ale unor persoane contemporane cu evenimentele în cauză. De asemenea, locurile unde se află îngropate astfel de persoane sunt identificate după asidue căutări şi cercetări efective în teren, locaţiile respective aflându-se de cele mai multe ori în locuri izolate şi uneori greu accesibile. În opinia noastră, numărul acestor victime se situează în jurul a 10.000 de persoane”, spune preşedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, istoricul Marius Oprea.