Osemintele unuia dintre eroii luptei anticomuniste din Transilvania sunt deshumate astăzi, de către o echipă de arheologi a Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului din România, condus de Marius Oprea. La deshumare asistă procurorul militar Viorel Siserman, de la Parchetul Militar din Cluj.
Cotidianul România Liberă scrie că povestea lui Aurel Ionac ilustrează din plin modul cum acționa Securitatea când identifica dușmanii poporului". Aurel Ionac, care era militar de carieră, iubea aceeași femeie ca șeful Securității Poporului din fostul județ Someș, Nicolae Briceag. Mai mult, Aurel Ionac era unul dintre opozanții regimului comunist. Pe el l-au pârât localnicii din Fodora, satul unde locuia drăguța sa", spune istoricul Gheorghe Petrov. Din cauza rivalității pentru femeia din Fodora, dar și pentru că Aurel Ionac îi îndemnase pe săteni să se opună colectivizării, el a fost ridicat din casa sa, în noaptea de 21 spre 22 august 1950, de către securistul Constantin Vieru, însoțit de doi localnici din Fodora, Ludovic Dobondi și Augustin Tomșa. Bărbatul a fost dus pe un deal și executat, fără să fi fost condamnat de vreo instanță. Călăii lui Ionac au adus din Gălgău și trei săteni pe care i-au pus să sape groapa bărbatului. L-au îngropat apoi, pe furiș, noaptea.
Ani întregi securiștii au încercat să își ascundă crima, iar văduva militarului, Eugenia Ionac, a primit certificatul de deces abia la 19 ani după moartea bărbatului. Acum, rudele lui Aurel Ionac, Elena și Laszlo Szervaczius, au cerut ca osemintele luptătorului anticomunist să fie deshumate și îngropate creștinește. Aurel Ionac a fost unul dintre subofițerii Armatei Regale Române. În anul 1928 a fost admis la Școala de Subofițeri de Infanterie din Brașov, iar apoi a fost promovat sergent-major la Regimentul 81 de Infanterie din Dej. În timpul războiului, a luptat în URSS, în România, Ungaria și Cehoslovacia, împreună cu Regimentul 43 Infanterie din Constanța. După ce a început sovietizarea Armatei Regale Române, în anul 1947, a fost pensionat, cu gradul de plutonier-major. S-a întors acasă și a devenit unul dintre fruntașii satului, care se opuneau comuniștilor.
Ani întregi securiștii au încercat să își ascundă crima, iar văduva militarului, Eugenia Ionac, a primit certificatul de deces abia la 19 ani după moartea bărbatului. Acum, rudele lui Aurel Ionac, Elena și Laszlo Szervaczius, au cerut ca osemintele luptătorului anticomunist să fie deshumate și îngropate creștinește. Aurel Ionac a fost unul dintre subofițerii Armatei Regale Române. În anul 1928 a fost admis la Școala de Subofițeri de Infanterie din Brașov, iar apoi a fost promovat sergent-major la Regimentul 81 de Infanterie din Dej. În timpul războiului, a luptat în URSS, în România, Ungaria și Cehoslovacia, împreună cu Regimentul 43 Infanterie din Constanța. După ce a început sovietizarea Armatei Regale Române, în anul 1947, a fost pensionat, cu gradul de plutonier-major. S-a întors acasă și a devenit unul dintre fruntașii satului, care se opuneau comuniștilor.
