La sfârşitul secolului al XIX lea, biserica parohială Sfântul Mihail era înconjurată de numeroase clădiri aparţinând diverşilor „oameni de afaceri” ai oraşului. În urma preocupărilor de amenajare a pieţei centrale, au fost demolate mai multe edificii, printre care s au numărat şi dughenele aflate în jurul ei.

În cadrul aceluiaşi program urbanistic, s au ridicat numeroase imobile noi, dintre care trebuie amintite cele două palate ale Statusului romano catolic aflate la colţul străzii Iuliu Maniu, palatul primei Societăţi de Asigurare şi Hotelul Continental.


Clădirea Primei Asociaţii Maghiare de Asigurări, găzduieşte astăzi sediul Librăriei Universităţii. Edificiul a fost ridicat între 1912 1913, de către întreprinzătorul în construcţii, Sebestyén Dávid, pe baza proiectelor realizate de către arhitecţii Kármán Aladár şi Ulmann Gyula. Întreprinzătorul a ridicat imobilul cu patru etaje, intenţionând să închirieze apartamentele acestuia.

Dezvoltarea accelerată a oraşului a conturat necesitatea construirii unui hotel, la standarde europene. Această nevoie a fost impusă de faptul că oraşul Cluj se transforma, încet încet, într o importantă metropolă a vieţii politice şi culturale, a Transilvaniei acelei epoci. Din acest motiv, municipalitatea a hotărât că este necesară ridicarea unui hotel, în piaţa centrală.

Drept urmare a cerinţei ridicării unui hotel restaurant modern, de tip occidental, în anul 1894 s a hotărât demolarea Hotelului Naţional şi construirea, pe acelaşi teren, a unui hotel nou, numit Hotel New-York. Proiectele clădirii au fost elaborate de către Pákei Lajos, arhitectul principal al Clujului. Aşezată la intersecţia a două străzi, cele două faţade ale clădirii oferă privirii un decor bogat, realizat în stil eclectic.
Intrarea principală a fost plasată la colţul imobilului, fiind accentuată printr un turn. Prin 1950 clădirea funcţiona ca şi cămin studenţesc, iar din 1960, ea şi a redobândit menirea originală adică aceea de hotel. La parterul luxosului hotel, a funcţionat – încă de la înfiinţare – timp de mai multe decenii, o cafenea, care purta numele edificiului. Cafeneaua New-York a devenit, în scurt timp, cel mai renumit centru literar şi artistic al oraşului. Personalităţi mar-cante ale timpului – oameni politici, jurnalişti, scriitori, precum şi numeroşi artişti – se întâlneau aici, comentând evenimentele politice şi culturale ale vremii. Tot aici, la o cafea – între prieteni – scriitorii acelei perioade îşi citeau manuscrisele. Una dintre personalităţile importante ale epocii, aflată printre prezenţele obişnuite ale cafenelei, era scriitorul maghiar Jókai Mór. Fin cunoscător al societăţii româneşti şi maghiare din acea perioadă, Jókai Mór a fost, de multe ori, oaspete al hotelului între 1871 şi 1879. Mai târziu, în memoria lui, municipalitatea clujeană a dat, actualei străzi Napoca, numele său. Şi dacă tot am pomenit de Jókai Mór, îmi place să cred că acesta a citit fragmente din scrierile sale, auditoriului aflat pe terasa cafenelei. În romanul intitulat Săracii bogaţi, Jókai Mór prezintă, printre altele, într un cadru romantic, o veche legendă, culeasă din folclorul locuitorilor Ţării Haţegului şi a văii Jiului. Legenda povesteşte despre un baron maghiar, din Ţara Haţegului, poreclit „Fatia negra”, pentru că îşi acoperea faţa cu o mască neagră. Îndrăgostit de o ţărăncuţă autohtonă, acesta s a transformat într un „haiduc aristocrat”. El şi a format o ceată, alcătuită din oamenii locului, cu care, noaptea, îşi prăda vecinii bogaţi, iar ziua – în calitate de judecător al districtului – le cerceta plângerile. „Fatia negra” se bucura de un respect deosebit din partea locuitorilor din zonă, fapt pentru care a rămas în amintirea lor până în ziua de azi.