De ce acum? De ce la Havana? Câteva considerații pe marginea întâlnirii dintre papa Francisc și patriarhul Kirill

Autor: invitati din 11 februarie 2016, Vizualizari: 353

De Mihai Vlad

În urmă cu două săptămâni Patriarhia Moscovei dădea lumii de știre c㠄o întâlnire în viitorul apropiat între patriarhul Kirill și papa Francisc nu este prevăzută.” Comunicatul din 26 ianuarie al instituției respective preciza neîndoielnic, c㠄programul vizitei patriarhului și cel al vizitei papei în America Latină nu se intersectează. Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse și șeful Bisericii Romano-Catolice vor vizita țări complet diferite, deși se vor afla pe același continent.” Încercări de apropiere au fost făcute dinspre occident încă din timpul pontificatului papei Ioan Paul al II-lea, însă partea rusă a invocat neobosit chestiunea „uniat㔠drept piatră de poticnire. În timpul pontificatului papei Benedict al XVI-lea au fost întreprinse noi demersuri de întâlnire cu patriarhul Alexei al II-lea, pe cei doi legându-i în plus originea germană comună. Alexei a murit în 2008, însă speranța unei posibile întâlniri între est și vest a rămas, negocierile fiind purtate pentru o eventuală întrevedere la Viena sau Budapesta, locuri de convergență între occident și orient, cu gazde la înălțimea așteptărilor (cardinalii Schönborn și Erdö).
Predecesorul lui Schönborn, cardinalul Franz König, s-a arătat atât de concesiv față de ortodoxia răsăriteană, încât vizitând Bucureștiul în noiembrie 1967 s-a lăsat convins de patriarhul Justinian Marina să desființeze misiunile greco-catolice din Salzburg și Viena. Prețul cerut pentru o reconciliere între creștinismul din est cu cel din vest a fost mereu abandonarea bisericilor unite (greco-catolice) de către Roma. Iar prețul acesta nu a fost stabilit de responsabilii religioși, ci de cei politici. La fel cum patriarhul Justinian Marina era o simplă marionetă în mâinile regimului Ceaușescu, tot așa actualul patriarh Kirill al Moscovei nu este decât o unealtă docilă a președintelui Putin, un pion pe tabla sa de șah. Astfel văzute lucrurile, nu este de mirare că la nici două săptămâni de la comunicatul despre faptul că o întâlnire dintre papă și patriarh ar fi exclusă, aceeași Patriarhie a Moscovei să anunțe că vizita va avea loc pe 12 februarie la Havana. Ajunge să privim la ce s-a întâmplat între timp, ca să înțelegem că nu este vorba despre o răzgândire, ci despre o decizie politică a regimului Putin.

În data de 4 februarie ministrul de externe Serghei Lavrov explica într-un interviu acordat revistei italiene „Limes”, interviu preluat de agenția Tass și de RIA Novosti, c㠄SUA încearcă să izoleze Rusia și să o transforme în putere regională”. A doua zi, pe 5 februarie, Patriarhia Moscovei demonstrează că Rusia este un „global player” prin faptul că brațul său religios se întâlnește, de la egal la egal, cu „șeful” creștinismului occidental. Faptul că pe 8 februarie purtătorul de cuvânt al Kremlinul a salutat „decizia patriarhului Kirill și a papei Francisc de a avea această întâlnire”, este menit doar să salveze aparențele. Decizia în cauză nu este nicidecum a patriarhului Kirill, ci a regimului Putin. În ce-l privește pe papa Francisc, acesta a răspuns pe 30 noiembrie 2014 corespondentului agenției Tass, despre posibilitatea unei întâlniri cu patriarhul Kirill: „Eu i-am spus: vin unde vrei tu. Tu mă chemi și eu vin. Amândoi vrem să ne întâlnim și vrem să mergem înainte.”

O Rusie tot mai izolată în plan internațional are nevoie să arate că rolul ei de „global player” nu se reduce la împotmolitele negocieri de pace privind Siria, nici la incertele tratative privind Ucraina (până în acest moment nu este clar dacă întâlnirea dintre miniștrii de externe ai Germaniei, Franței, Rusiei și Ucrainei, întâlnire programată săptămâna viitoare, va avea loc). Așa fiind, dacă Moscova ar continua condiționarea întrevederii dintre patriarh și papă de chestiunea abandonării Bisericii Greco-Catolice din Ucraina, pe linia trasată de 40 de ani încoace, nu ar face decât să confirme că este un actor regional – adică ceea ce vor americanii, după spusele ministrului de externe Lavrov.

Or Rusia este un actor mondial, asta vrea să ne arate întâlnirea cu patriarhului cu papa. Iar o astfel de demonstrație ar fi prost de pus în scenă la Viena ori în alt loc din Mitteleuropa, care este locul natural de convergență dintre creștinismul occidental și cel răsăritean. Un actor mondial trebuie să evolueze cu un alt actor mondial pe o scenă deschisă într-un cadru exotic, cât mai spectaculos, ca întregul mapamond să rămână cu gura căscată. Ceea ce numim „întâlnire într-un loc neutru” nu înseamnă întâlnire într-un loc steril, ci întâlnire într-un loc cu care amândoi protagoniștii au anumite afinități. Iar aici ies la iveală resorturile adânci ale gândirii regimului Putin. Că papa Francisc se simte acasă pe continentul sudamerican, unde este vorbită spaniola, este evident. În cazul în care Cuba ar fi fost o țară ortodoxă, locul de întâlnire al celor doi ierarhi s-ar fi impus aproape de la sine. Dar Cuba este ultimul bastion al comunismului din America Latină, iar acest punct trădează ceea ce este semnificativ pentru strategii de la Kremlin.

Înhămarea papei Francisc la trăsura antioccidentală este o imposibilitate, iar regimul Putin știe acest lucru. Ceea ce regimul Putin vrea să obțină, este strict instrumentalizarea imaginii papei Francisc pentru a pune Rusia în scenă drept putere mondială, iar aceasta tocmai la Havana, nu departe de coasta Statelor Unite.


Categoria: Opinii

Ati intrat ca userul nelogat. Va rugam sa intrat in cont-ul d-voastra.
Va recomandam sa va inregistrati daca nu aveti cont.

Adaugati un comentariu

Nume:*
E-Mail:
Comentatiu:
Semi-evidentiat Text inclinat ÚÂÍÒÚ Text subliniat ÚÂÍÒÚ Text sters | Alinierea pe stanga Pe centru Ë†Ă‚ĂŒĂšïŁżĂ› Alinierea pe dreapta | Inserarea emoticonitelor Select color | Textul ascuns Inserarea citatului Transformarea textului dat din transliterare in chirilica Insert spoiler
Introduceti cele 2 cuvinte din imagine: *


Reclama

Reclama