Spontanul care a produs inevitabilul, sau între pasiune și dragoste de frumos

Autor: mihaela.ursan din 14 martie 2016, Vizualizari: 576

Într-o lume în care a fi sau a nu fi a încetat să mai reprezinte o întrebare de actualitate și a rămas doar una retorică, mai există încă oameni care se răgăsesc în artă, care încearcă să afle un răspuns întrebării, care dau de înțeles că a fi tronează asupra negativului și că merită tot timpul, toată dedicația și toate zâmbetele.
De ce și mai ales cum fac posibil acest lucru? Prin pasiune! Prin devotament față de frumos! Prin teatru!

Anume așa sunt și tinerii care, din cauza binecunoscutelor motive ale acestei societăți, primul dintre toate fiind faptul că la noi actorii mor de foame, au decis, pe lângă un job ce le permite existența, să REvină în fața publicului, să REpună suflet în ceea ce le place, altfel zis să RE-Act (să reacționeze și să joace în continuare).

I-am cunoscut în urmă cu câțiva ani, având la bază niște studii în domeniu și pasionată fiind și eu la rându-mi de arta dramatică. Mi-au deshis atunci ușa sălii de repetiții și m-au primit în mijlocul lor ca pe un membru al familiei. M-au determinat să revin pe scenă după o lungă perioadă de abstinență și de atunci sunt cei în care mereu găsesc un refugiu și de la care întotdeauna am ce învăța. Sunt cei care mi-au redat lacrimile la auzul aplauzelor și zâmbetul la reacțiile din sala de spectacol. Dar mai ales, cred că, la fiecare apariție în public acești tineri au reușit să arate fiecăruia dintre voi, spectatorilor, că încă mai avem suflet și că în această continuă goană de a supraviețui timpurilor, încă mai suntem umani și îndrăgostiți de frumos!

Iată de ce, astăzi, ei sunt eroii mei și țin neapărat să vi-i prezint și vouă, celor care obosiți de mizeriile politice și economice, o să vă faceți timp să parcurgeți aceste rânduri de vreme ce savurați o cafea sau vă opriți din rutina zilnică pentru un moment de respiro... și... sper eu... să reușiți să citiți dincolo de cuvinte acest material.

Re-Act a pornit spre lumină în cadrul ONG-ului “Centrul pentru Identitate și Promovare Culturală" (CIP), membri fondatori fiind Andra Motreanu - manager cultural, Rodica Lăpuște - regizor și Diana Bothory – actriță. Totul a început cu două spectacole “one woman show” jucate de Diana, iar 2013 a fost, practic, anul de fondare al trupei, atunci când un grup de actori, atât amatori cât și profesioniști, împreună cu o regizoare de teatru și film s-au întâlnit și au înțeles că împreună pot crea ceva frumos. La început echipa a avut peste 10 membri, timpul, însă, a triat pasiunile și profesionalismul, astfel încât astăzi trupa regizată de Cristina David, reprezintă o a doua familie pentru actorii Diana Bathory, Codruța Varadi, Mihaela Ursan și Alex Teodorescu.

Așa a fost pusă baza unui grup “anormal”, dar frumos. Fiecare dintre acești tineri se regăsește și trăiește momente unice. “Sincer, eu chiar am un moment favorit: momentul scâteia, atunci când la sfârșitul unei zile lungi, intru în sala de repetiție alături de oameni pe care îi iubesc și aici, printre foi și recuzită, cu muzica de fundal a replicilor partenerilor de scenă se naște cea mai frumoasă clipă, iată de ce tocmai prin unicitatea și falsa lui repetabilitate acest moment este favoritul meu”, ne împărtășește Alex Teodorescu, sau,Teo, așa cum este alintat juniorul trupei.

Deși, nu are încă studii în domeniu, Teo și-a propus ca după bacalaureatul din această vară să urmeaze Facultatea de Teatru, până atunci talentul îl ajută infinit de mult, talentul și experieța colegelor de scenă, absolvente de Teatru sau Regie.

“În lucrul cu actorii de multe ori îți exprimi ideile și dintr-o dată simți că ceva lipsește: poate o privire anume pe care n-o regăsești la ei, poate un anumit mers, poate o anumită figură, iată de ce toți cei care vin din afara unei școli de teatru clasice, doriorii de teatru altfel-zis, pot câteodată să îți ofere exact ceea ce căutai, naturalețea care nu se poate exprima cu nici o tehnică”, explică regizoarea Cristina David, făcând referire la faptul că Re-Act își are brațele larg deschise pentru toți de îndrăgostiți de această artă.

Joacă atât la Cluj, cât și în cadrul multor alte Festivaluri de Teatru din țară, iar experiența acumulată și recunoașterea muncii lor sunt pentru ei cele mai frumoase recompense. Poate tocmai din acest motiv atunci când i-am întrebat despre frustrările financiare, care vin la pachet cu meseria de actor, Codruța Varadi a fost cea care a punctat foarte clar „Activarea într-o trupă de teatru independent atrage, întotdeauna, întrebarea cu privire la partea financiară. Se știe că actorii nu au salarii mari, iar în domeniul independent sumele sunt și mai mici. Însă, cei care fac teatru nu o fac pentru bani, ci pentru bogăția sufletească. E adevărat că visezi ca într-o zi să poți trăi decent doar din teatru, astfel încât să poți acorda mai mult timp acestei vocații, să te poți dedica într-un totul și să nu fii nevoit să ai și alt loc de muncă, dar în același timp te bucuri de libertatea de a juca, de a-ți pune sufletul pe tavă publicului”.

În stilul caracteristic, Diana Bathory, privește cu o alură serioasă, când subiectul atinge ramura financiară, dar zâmbește atunci când revenim la premii „personal, premii nu am, ca nu s-o bulucit bunu’ Dumnezeu cu atâta talent și noroc la mine, dar marele meu premiu este publicul și voi”, spune ea arătând către colegii de trupă, apoi continu㠄de aceea țin să precizez că piesa Unicat, de exemplu, este scrisă chiar de Cristina (regizoarea trupei), Ego este creația lui Teo, Lutul este pentru amatori e la fel o adaptare a lui Teo după Neil LaBute”, explică actrița cu o mândrie vădită. Tot aici ține să menționeze și diversele activități dedicate publicului larg în care Re-Act se implică mereu cu drag: Festivalul improvision, dedicat adolescenților; cursuri de teatru și dezvoltare personală prin teatru, etc.

Îi privesc ușor emoționată și le admir curajul de a răzbate printre dificultăți, iar curiozitatea mea își face iarăși loc printre cuvinte: „Totuși, cum de nu ați cedat când societatea este încă atât de reticentă la conceptul de teatru independent?” Răspunsul sincer, nu mai lasă loc de întrebări: „Ne place să credem că facem parte dintre acele persoane care inspiră, care încurajează oamenii să își înfrunte emoțiile și trăirile. E greu să faci acest lucru singur și atunci venim noi în ajutorul lor, prin spectacolele noastre. Mi-aduc aminte că nu o dată am auzit după un spectacol, oameni spunând: parcă m-am uitat la viața mea sau asta am simțit și eu atunci. E mult mai ușor să știi că și alții trăiesc momente ca și tine și că nu ești singur”, răsună vocea Codruței, întreruptă de cea a Dianei „Dorința de a face cultură independentă, nevoia de a face teatru în afara unei instituții, ăsta e unul dintre motivele pentru care nu am cedat…”. „Re-Act e trupa care a produs spontanul: într-un context oarecare, o mână de tineri s-au întâlnit, au schimbat păreri, erau foarte determinați și s-au unit într-un ideal pentru a îndeplini un scop”, încheie Cristina.

Invitația lor la spectacole, adresată în unison tuturor celor dornici de a ieși din rutină și de a se bucura de frumos încheie repetiția de astăzi. Diana urmează să înceapă workshop-ul de teatru, Codruța și Teo se îndreaptă spre orele de dans, Cristina merge direct spre casă pentru a căuta un nou text pe care „trebuie să-l punem în lucru”. Ne risipim în cele patru părți și rămân țintuită în loc realizând că soarele a apus, dar acești tineri, acești „nebuni frumoși” își vor petrece seara tot în artă și prin artă.
Pornesc cu pași înceți pe dalele trotuarului și zâmbesc ușor afectată la gândul că sunt atât de puțini cei care le vor aprecia efortul. Lor, însă, pare a nu le păsa. Pentru că ei iubesc ceea ce fac și fac ceea ce iubesc – iar asta înseamnă dragoste de viață...

Pașii mă poartă pe aceleași cărări ale orașului studenției mele – Cluj, cel mai frumos oraș de pe pământ, iar în gând îmi răsună într-o continuă reluare fraza rostită de Alexandru Teodorescu, încă un copil al cărui destin a fost pecetluit de parafa cortinei dechise: „Veniți la teatru! Face bine la inimă și contribuie la combaterea angoasei cotidiene”.









Categoria: Reportaj

Ati intrat ca userul nelogat. Va rugam sa intrat in cont-ul d-voastra.
Va recomandam sa va inregistrati daca nu aveti cont.

Adaugati un comentariu

Nume:*
E-Mail:
Comentatiu:
Semi-evidentiat Text inclinat ÚÂÍÒÚ Text subliniat ÚÂÍÒÚ Text sters | Alinierea pe stanga Pe centru Ë†Ă‚ĂŒĂšïŁżĂ› Alinierea pe dreapta | Inserarea emoticonitelor Select color | Textul ascuns Inserarea citatului Transformarea textului dat din transliterare in chirilica Insert spoiler
Introduceti cele 2 cuvinte din imagine: *


Reclama

Reclama