Cine a fost cu adevărat Sfântul Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare Maria

Autor: Claudiu.Padurean din 19 martie 2017, Vizualizari: 1 235

Cine a fost cu adevărat Sfântul Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare MariaSfântul Iosif are o importanţă aparte pentru greco-catolici clujeni, în special pentru cei din Parohia Andrei Mureşanu. Mai întâi, Sfântul Iosif este cinstit pentru rolul pe care l-a jucat în viaţa Mântuitorului Isus Cristos şi în cea a Fecioarei Maria. Apoi, din anul 1621, cinstirea sa, care era un fapt în Orient încă din zorii Creştinismului, devine obligatorie pentru întreaga Biserică Catolică. Mai mult, Papa Pius al IX-lea l-a declarat Ocrotitor al Bisericii. Din 1853, Sfântul Iosif a fost declarat şi patron spiritual al noii Eparhii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, de Gherla, azi de Cluj-Gherla. Iar după căderea comunismului, când a început refacerea Bisericii Române Unite cu Roma, Sfântul Iosif a fost ales şi ocrotitor al noii capele deschise la demisolul catedralei din Piaţa Timotei Cipariu, care îi omagiază pe martirii şi mărturisitorii credinţei din secolul XX.

 

Text publicat în ziarul Raiul copiilor


Sfântul Iosif este cu mult mai mult decât o figură legendară. Există surse istorice care vorbesc despre cel care avea să devină logodnic al Fecioarei Maria şi, astfel tatăl vitreg al Mântuitorului Isus Cristos. Cele mai importante izvoare istorice care vorbesc despre Sfântul Iosif sunt Evangheliile după Matei şi după Luca. Din aceste Evanghelii reiese că Iosif se născuse în oraşul Betleem. El era unul dintre descendenţii Regelui David, care a avut o importanţă deosebită în istoria umanităţii.

 

De altfel, această descendenţă regală avea să se reflecte şi în titlurile de cinstire a Mântuitorului. Isus Cristos este considerat drept Regele Universului sau Împăratul Universului. În limba greacă, este utilizat termenul de basileos, care are ambele sensuri, de împărat şi de rege. Iosif era de meserie tâmplar, iar această ocupaţie a lui are o conotaţie simbolică foarte puternică, pentru că îl leagă de un alt tâmplar biblic, Noe, cel care a construit Arca cu ajutorul căreia a contribuit la planul lui Dumnezeu de a salva viaţa de la distrugerea provocată de Potop. În schi asemănător, Iosif contribuie la construirea unei noi Arce, Biserica, cu ajutorul căreia Dumnezeu salvează omenirea de la pedeapsa veşnică. Evangheliile arată că un înger i-a apărut în vis şi l-a vestit că Maria avea să dea naştere unui fiu conceput în mod miraculos: este vorba de Isus Cristos. La puţină vreme după aceea, Iosif şi Fecioara Maria, care era însărcinată, au trebuit să plece spre Betleem, locul de naştere a lui Iosif, pentru a participa la recensământul organizat în întreg Imperiul Roman la porunca primul împărat roman, Octavian Augustus.

 

Ajunşi la Betleem, Fecioara Maria şi Iosif nu au găsit adăpost în hanurile supraaglomerate, astfel că au fost nevoiţi să îşi petreacă noaptea într-o peşteră care servea drept adăpost pentru animale. Acolo a venit pe lume Pruncul Sfânt, căruia i s-au închinat îngerii, păstorii şi cei trei magi veniţi de la Răsărit. Însă, la scurt timp, Familia Sfântă s-a transformat într-o familie de refugiaţi. Regele Iudeii, Irod, a auzit o profeţie potrivit căreia s-a născut viitorul rege. Drept urmare, pentru a-şi păstra coroana, el a ordonat uciderea tuturor băieţeilor născuţi în acea perioadă. Lui Iosif i-a apărut din nou un înger în vis, care i-a spus să meargă în Egipt. Este vorba de ţara unde evreii cunoscuseră o robie cruntă şi care, astfel, primea ocazia să îşi răscumpere vina din trecut. În Egipt, Familia Sfântă a petrecut mai mulţi ani, iar după moartea lui Irod, Iosif a decis să se întoarcă în Ţara Sfântă. Însă nu în partea care forma Regatul Iudeii, ci în partea care fusese inclusă în provincia romană Galileea. Familia Sfântă s-a stabilit în Nazaret. Ultima dată când Sfântul Iosif apare în documentele istorice este legată de relatarea pelerinajului pe care Familia Sfântă l-a făcut la Ierusalim, locul unde Isus, în vârstă de 12 ani, s-a pierdut vreme de trei zile de părinţii săi pământeşti.

 

O tradiţie legendară despre Sfântul Iosif

 

Sfinţii Părinţi cred că Sfântul Iosif s-a mutat la Domnul înainte de începerea activităţii publice a Mântuitorului, la 30 de ani. O tradiţie, acre are mai curând statutul de legendă, spune că Sfântul Iosif ar fi fost văduv înainte de a o lua în căsătorie pe Fecioara Maria. Din prima sa căsătorie, el ar fi avut mai mulţi copii, care sunt pomeniţi în Biblie drept fraţii lui Isus Cristos, deci ar fi vorba despre fraţii săi vitregi.

 

Semnificaţii multiple

 

Cultul Sfântului Iosif s-a răspândit mai întâi în Egipt, ţara pe care o alesese drept refugiu din calea prigoanei. În Occident, cultul său s-a răspândit încetul cu începul. Sfinţi precum Bernard de Claivaux sau Brigitta a Suediei l-au cinstit pentru devotamentul său deosebit, însă cultul său a căpătat caracter general din 1621. Sfântul Iosif a fost ales drept patron al Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla în 1853 deoarece el era şi patronul împăratului Austrie, Francisc Iosif, care se pare că a militat pentru înfiinţarea acestei eparhii şi pentru ridicarea Bisericii Greco-Catolice la rangul de mitropolie. Iar după căderea comunismului, Sfântul Iosif a fost o alegere inspirată pentru hramul capelei din Piaţa Timotei Cipariu, deoarece spiritul său de sacrificiu, modestia şi capacitatea de a îndura nedreptatea au reprezentat o sursă de inspiraţie pentru martirii şi mărturisitorii credinţei din secolul XX, care au avut de înfruntat furia unor Irozi moderni. Mai mult, faptul că a dus o viaţă de tâmplar a reprezentat o sursă de inspiraţie pentru cei care au început să reconstruiască după anul 1989 Biserica Română Unită cu Roma,  interzisă în perioada comunistă.

dle templates freefilm online


Categoria: Spiritualitate

Ati intrat ca userul nelogat. Va rugam sa intrat in cont-ul d-voastra.
Va recomandam sa va inregistrati daca nu aveti cont.


Reclama

Reclama