De Izabela Mihalca, doctor în geografie
După cum se poate observa, de un sfert de secol, România a fost părăsită de multe şi mulţi: de industrie, de fonduri, de moralitate, de speranţă, de persoane aflate în căutarea unui trai mai bun. În fapt, România a fost, şi este părăsită, încet, dar sigur de propriul „viitor”. Iar atunci când este vorba de viitor, gândul îmi fuge cu deosebire către tineri. Ei oferă „freamăt” unei societăţi în căutarea unei vieţi mai bune, în definitiv a unei existenţe normale, concretizată în posibilitatea de a-şi exercita profesiile pentru care s-au pregătit. Iată de ce, cu fiecare tânăr care ne părăseşte, România pierde din şansa de a avea un “viitor” strălucit, cu atât mai mult cu cât niciuna dintre instituţiile statului (Preşedinte, Guvern, Parlament etc.) nu au fost şi nu par să fie interesate, în mod real, de această problemă, de fapt o tragedie.